Zen Zen Zen

Pana aseara, citisem doar carti cu povesti zen: “Zambete zen”, “Cele mai frumoase povestiri zen”. Nimic concret despre religie. Pana aseara.

In prologul acestei carti zice ca sa vorbesti despre zen este dificil. Nimic nu poate substitui in zen contactul direct cu un maestru si cu experienta propriu-zisa. Totusi, autorul reuseste sa redea elemente cheie din practica budista zen. Dupa ce face o scurta istorie a aparitiei si transmiterii sale, trece la lucruri mai concrete: practica zazen propriu-zisa. Asa se numeste sectiunea respectiva: Practica zazen. Mie mi se pare un pleonasm, deoarece din cate am inteles, zazen inseamna practica zen. Dar nu asta conteaza.

Zen se practica intr-o camera linistita si foarte simpla, numita dojo. Aici se intra in gassho. Ceea ce inseamna unirea palmei mainii drepte cu palma mainii stangi, adica unirea punctelor extreme ale existentei, armonizarea contradictiilor noastre.

In aceasta pozitie se fac plecaciuni, in diferite momente: la intrarea in dojo, la salutarea celorlalti practicanti si al altarului, la parasirea dojo-ului, toate in semn de respect. In crestinismul ortodox se fac plecaciuni, uneori insotite de matanii, ca semn de umilinta si supunere fata de Dumnezeu. In traditia iudaica de asemenea exista momente specifice in timpul unor rugaciuni in care se realizeaza plecaciuni, precedate de indoirea genunchilor, ce simbolizeaza adorarea si veneratia lui Dumnezeu. (correct me if I’m wrong). In concluzie, in toate religiile se doreste la un moment dat o intrepatrundere intre starea interioara de spirit si partea fizica, reprezentata prin pozitia corpului, respiratia corecta.

Absolut necesara in zen este pozitia corecta a corpului. Fara aceasta este imposibila meditatia. Ce mi s-a parut interesant e modul in care corpul trebuie sa formeze cu solul un triunghi, ca sa-si poata atinge echilibrul si stabilitatea necesara. Astfel, genunchii trebuie sa se sprijine bine pe sol, si fesele pe zafu (perna rotunda pe care practicantii se aseaza). Doar aceasta pozitie relaxata permite meditatia.

In lacasurile de cult catolice, iudaice, exista banci in care oamenii se aseaza dupa diferite reguli. Deci stau relaxati. In crestinismul ortodox in schimb, se sta ori in picioare, ori in genunchi. In semn de umilinta. Inteleg faptul ca in ortodoxism supunerea si umilinta fata de Dumnezeu sunt primordiale, insa nu inteleg de ce pozitia corpului se neglijeaza intr-atat. Nu vin ortodocsii la biserica sa faca meditatie, insa relaxati tot trebuie sa fie, ca sa se poata desprinde de ce e in jur, sa se poata ruga si nu sa se gandeasca cum sa-si aranjeze mai bine piciorul drept care a amortit. I will never understand that.

All in all, dupa asa post lung, ma duc si eu foarte zen la deschiderea oficiala de la sectia japoneza-germana. 🙂 Sayonara!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *