Supermarket – nu cred

De ceva vreme (4 ani?) avem la parterul blocului un supermarket (daca ii pot spune asa). A mai fost inainte si alimentara, dar s-a modernizat omul, a vrut autoservire.
Dar cum nesimintirea se manifesta in cele mai diverse locuri, iar formele ei sunt variate, am sa va prezint cateva aspecte din supermarketul titel sau titan. Cum vreti voi.

Esti singur la tejghea si in mod normal nu dureaza mai mult de 30 de secunde sa termini. Degeaba. Sigur o sa iti apara in fata un dobitoc care sa zica “sunt banii pregatiti” Dar nu! ca sa fie dobitoc destul mai cere si un pachet de tigari, mai plateste si cu bonuri de masa si mai se duce sa isi cumpere ceva de restul ala de 0.5 ron ceva…

Nu ai ce sa faci in momentul ala, pentru ca risiti sa ti se dea o replica de toata frumusetea. “Nu va puneti cu prostii, au mintea odihnita!”

Tot in acest supermarket sa mai intampla sa dai peste vanzatoare fara chef de munca. EX: Ma duc sa cumpar ceva de la mezeluri. Tipa care serveste nu e acolo, astept 5 minute, astept 10. Intr-un final apare cineva. “Va ro….”
“Imediat…acum trimit pe cineva”. Cand tocmai crezi ca ai rezolvat problema femeia se pune pe vorbit cu o alta colega stresata ca nu stie ce ciorba sa ii mai faca lu’ barbacsu. Iti dregi glasul, doar-doar o sa se intample ceva. Intr-un tarziu, dupa ce a fost adaugat si DeliKatul si dupa ce tusea ta se transforma intr-una reala, vanzatoarea se gandeste sa scoata cuvintele magice: “Doriti ceva?”
Sigur, poti adopta varianta raspunsului ironic: “Nu, am intrat sa admir borcanele astea de zacusca. Sunt minunate, nu?”
Problema e ca poate sa fie atat de proasta incat sa nu prinda ironia si sa isi continue discutia despre morcovi, ceapa si alte bulionuri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *