Sa vorbim un pic despre religie

Poate faptul ca e un subiect delicat il face sa fie atat de controversat. Sa ne gandim ca inca din evul mediu (si chiar mai devreme) se dadeau lupte in numele (sau impotriva) religiei.

Multi ma considera ateu. Chiar daca incerc sa le explic diferenta si rationamentele din spatele deciziilor mele. Dar nu si nu, nu intelegi ca esti ateu?

Hai sa va spun cum vad eu lucrurile.

Religia a fost (si este) facuta ca un set de reguli de buna conduita scrisa sub forma de poveste (bine, intai a fost povestita pe cale orala) pentru ca oamenii “salbatici”, cu un sistem de valori nedezvoltat suficient sa fie “educati”, ordonati, controlati. Un set de reguli venit cand trebuie (nu pot sau nu vreau sa comentez cine l-a facut) pentru oameni atat de salbatici incat se omorau din orice, se violau, mancau ca porcii pana nu mai stiau (si aveau nevoie din cand in cand de reguli de postire pentru a nu exploda si pentru a lasa organismul sa se linisteasca un pic).

Nu vorbim aici doar de vechiul testament sau de religia crestina. Sunt o gramada de alte religii care au aparut in acelasi fel, cu nume diferite pentru Dumnezeire, dar in principiu cu aceleasi idei (care nu fac subiectului acestui articol, sunt prea multe de zis)

Din pacate, asa cum se intampla si in zilele noastre, tindem sa transformam in religie orice reglementari, uneori fara sa ne gandim. Uita-te in jurul tau si “vezi” de cate ori auzi replica “nu pot sa faca asa, ca asa e procedura firmei”. Cam asa si cu religia. Nu pot spala duminica pentru ca e sarbatoare. Nu pot manca nimic azi, desi mi-e rau de foame si nu mai pot, dar e postul negru, iar daca e sa mor inseamna ca asa a vrut Dumnezeu, sa ma cheme la el.

Am fost botezat ortodox inca de cand eram mic. Ma voi casatori ortodox pentru ca nu vreau sa-i fac sa sufere pe parinti si pe cei dragi, inclusiv pe iubita mea, care crede in religie.

Insa eu nu cred. Nu cred in nici un fel de religie. Cred in “ceva” care a fost la originea inceputului. Pentru mine acela e Dumnezeu. Chiar daca e cea mai mica particula din lume, pentru mine ea e. Si la ea ma rog daca simt vreodata. Dar nu ma rog sa-mi faca ceva, ci sa-mi dea energia de care am nevoie. Si nu sunt ateu, pentru ca eu cred. Cred in intelepciunea si puterea omului, in gandirea logica si rationala. Pe care Dumnezeu, orice forma ar lua el, ni le-a dat sa le folosim, nu sa ne luam doar niste reguli facute de alti oameni. Pentru ca Biblia (si cartile corespunzatoare din alte religii) sunt scrise de oameni!

De ce aceste explicatii? Pentru ca ma uit in jur si vad cum oamenii nu mai prididesc in tramvai sa-si faca, atunci cand trec prin fata unei bisericei, cruce, iar cand tramvaiul pune frana si cad incep sa injure de nu mai pot. Sau pentru ca vad oameni care-mi fac morala ca nu cred dar ii aud cum vorbesc (sau mai bine zis barfesc pe altii) in biserica.

Sau vad discutiile despre icoanele in scoli, o alta prostie pe care nu o inteleg. Da, o consider prostie. Pentru ca un copil nu ar trebui chinuit cu Biblia sau alte carti sau percepte religioase de cand e mic. Ar trebui educat, invatat, ar trebui sa i se explice valoare binelui si a raului, ar trebui sa i se explice regulile de buna purtare, ar trebui invatat sa citeasca si sa scrie. Pentru ca, atunci cand va ajunge la capacitatea de a intelege, sa i se ofere posibilitatea de a citi despre mai multe religii si, daca el mai considera ca e nevoie, sa accepte o religie. Sau sa aleaga sa nu aiba o religie, asa cum am facut eu. Dar doar dupa ce am citit si m-am documentat.

Pentru ca am obosit sa discut cu oameni “religiosi” care incearca sa ma convinga despre lucruri bune din religie in conditiile in care nu au citit Biblia (noul si vechiul testament) dar eu am citit-o. Pentru ca am obosit sa stau sa ma justific unor oameni care isi fac cruce ca disperatii dar nu stiu de ce, care asteapta Pastele doar ca sa se imbete si sa manance ca porcii doar ca pana atunci era post. Si tot asa.

Ce voiam sa zic cu toata discutia asta? Ca e bine intai sa citesti si sa intelegi. Si sa alegi. Si sa nu incerci sa schimbi pe nimeni fortat. Pentru ca nu vei avea niciodata succes. Revenind la exemplul cu nunta. Eu nu incerc sa-mi conving iubita ca greseste cu religia, ea nu incerce sa ma convinga ca gresesc ne crezand in religie. Pentru ca stim amandoi cum am ajuns la conceptiile noastre si suntem inteligenti sa ne dam seama ca nu castigam nimic daca ne luptam pe tema asta.

Din pacate sunt putini care inteleg si poate tocmai d’aia se si duc atatea razboie. In numele pacii si al religiei…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *