La vie en rose

S-ar părea că întreaga noastră viaţă se petrece între fiul risipitor şi fratele fiului risipitor. Cum spunea C. Noica, ne pierdem ca să ne căim sau ne păstrăm ca să ne împietrim inima.

Poate acesta e şi farmecul. Odată lucrurile constatate, nu înseamnă că sunt şi bătute în cuie. În funcţie de termenul de comparaţie, eu însumi mă pot încadra în ambele categorii. Am respectat reguli şi am ajuns să îi judec pe alţii, am fost rebel şi mi-a părut rău, pentru ca în final să pot spune cu un zâmbet pe buze: îmi place viaţa.

Ciudat cum afirmaţia asta e folosită în cele mai multe cazuri pe post de scuză. Întâlneşti un om beţiv, afemeiat şi dependent de jocuri de noroc şi el îşi va motiva acţiunile sale cu expresia asta. “Mi-a plăcut viaţa” e o expresie denaturată. La fel cum cuvântul “petrecere” a fost preluat de cheflii şi pervertit. Ar fi putut însemna atat de multe. E atat de sugestiv dacă îl asociem cu verbul “a se petrece”. Dar s-a irosit. A ajuns să însemne prea puţin.

Îmi place viaţa zic. Îmi place şi o respect. Îmi place mâncarea, de asta încerc să mănânc sănătos şi să mă bucur de plăcerea asta şi peste ani. Îmi place muzica şi dansul, de asta mă relaxez cu ele în cadre restrânse. Ador somnul, de asta încerc să îmi fac timp pentru el. Iubesc oamenii, de asta nu vreau să le fac rău şi să îi calc în picioare.

Îmi place sexul şi îl apreciez ca pe un dar de preţ, de asta mă bucur de soţia mea şi numai de ea. Iubesc cărţile şi îmi fac timp să le citesc. Mă bucur de natură şi încerc să o protejez. Iubesc viaţa şi nu vreau să îmi bat joc de ea…

Viaţa e frumoasă! Cu bune, cu rele, mai grea, mai uşoară, merită trăită decent. Îmi pun să cânte în surdină o melodie veche şi îmi zic: toate lucrurile sunt bune atunci când nu există excese.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *