Instigare la lectură

Discuţiile despre cărţi şi citit care apar răzleţ prin mediul online, îmi provoacă amintiri şi stări de autoanaliză, dacă pot să mă exprim în felul acesta vorbind despre scurtele mele introspecţii. Sunt conştient că meritul de a fi citit mai multe cărţi decât majoritatea celor de vârsta mea, nu îmi aparţine.

Nu e meritul meu că părinţii nu mă lăsau să stau toată ziua pe străzi. Nici că surorile mele mă îndemnau să citesc tot ceea ce descopereau în materie de literatură. Nu e meritul meu că nu am avut 100 de programe la televizor şi nici internet nelimitat încă dinainte de a învăţa să merg. Sunt un fericit! Am crescut cu hârtia cărţilor în mână în loc de taste şi butoane.

Tendinţa iniţială este fie de a le plânge de milă, fie de a-i acuza pe cei care îşi pierd tinereţile fără să simtă mirosul cărţilor din biblioteci şi fără să cunoască voluptatea lecturii. Cu mult mai greu de înţeles sunt părinţii care nu îşi încurajează copiii la a citi încă de mici.

În urmă cu mai bine de un an, aveam o discuţie într-un cerc de prieteni. Dezbăteam problema copiilor care cresc în faţa calculatoarelor şi nu pun mâna pe alte cărţi în afara manualelor şcolare. După discuţia respectivă, mi-am atras titulatura de “viitor părinte nesuferit”.

Îmi exprimasem atunci viitoarea strategie de părinte. Pentru fiecare pagină citită dintr-o carte, îi voi da voie fiului meu să se joace un minut pe calcutator sau să se uite la desene animate. Pentru a-mi demonstra că a citit, îi voi cere să îmi povestească pe scurt cele aflate din cărţi. În scris şi verbal, în funcţie de situaţie.

Strategia aceasta va fi menită să ducă la dezvoltarea culturii lui generale, a exprimării scrise şi a exprimării verbale. Asta mă va face un părinte rău? Din perspectiva unora, da! Însă cu siguranţă copilul meu îmi va mulţumi peste ani.

Să nu fi citit în tinereţe, poate fi un handicap major. E destul de greu să nu “păcăleşti” limba română şi să te exprimi coerent atunci când nu ţi-ai petrecut ore întregi citind. Partea bună este că niciodată nu este prea târziu. Se poate să nu mai avem acelaşi timp liber şi nici vederea atât de bună, dar fiecare dintre noi putem să citim măcar o carte la două săptămâni.

Educaţi-vă pe voi înşivă şi educaţi-vă copiii! Dintre toate lucrurile care sunt de o importanşă capitală în viaţă şi care totuşi se pot transforma în adevărate plăceri, cititul este poate cel mai important. Nimeni nu vă poate lua asta. Citiţi, cunoşteţi, deveniţi! Iar apoi, rămâneţi modeşti şi voi înşivă! Un model intangibil este inutil!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *