Despre ispita, post si statistici

Mi-am autodefinit un canon pentru o saptamana. Desigur canonul nu respecta nici o regula religioasa in afara de una si anume: postul este pentru suflet, nu pentru trup.

Imediat ce m-am hotarat sa renunt la statistici pret de o saptamana am inceput sa ma gandesc la moduri in care pot sa ocolesc regula. M-am gandit ca as putea sa scot doar contorul de trafic.ro si sa las invizibil pe cel de statcounter. Evident cu promisiunea ca nu ma voi uita pe ele ci doar sa pot sa vad saptamana viitoare evolutia din timpul asta.

Apoi m-am hotarat sa sterg si statcounter-ul si multumit de mine m-am dus glont pe blogoree sa vad cati mi-au votat articolul despre lepadarea mea de statistici. Dupa asta, m-am gandit ca ar fi o idee buna sa trimit mailuri despre initiativa mea catorva bloggeri cunoscuti in speranta ca ei vor prelua ideea si vor scrie despre asta. In timp ce coboram scarile, am avut revelatia! Uite ce zace in mine!

Iau o hotarare care sa imi slabeasca ego-ul si ma gasesc cautand cai de a-i multiplica satisfactia ratand prin asta chiar scopul initial.

Si atunci a venit revelatia numarul 2 si anume: Postul imi spune ceva despre mine. Indiferent care ar fi obiectul postului: mancarea, mancarea de origine animala, doar dulciurile, televizorul, calculatorul sau statisticile blogului intotdeauna vor fi doua tendinte la mine. Si astea se manifesta vizavi de oricare regula. Prima e sa ma razvratesc daca regula a fost impusa de altul, vezi biserica, stat, scoala, etc.
A doua e sa caut o cale de ocolire daca regula a fost impusa de mine sau de catre o autoritate pe care o recunosc ca atare. Uneori cedez tentatiei, alteori nu!

Nu stiu de unde vine ideea ca in Saptamana mare sa nu mananci produse de origine animala dar vad in asta o regula ca oricare alta. Cei care ma cunosc stiu ca mancarea nu e niciodata pe lista mea de prioritati asa ca de fiecare data cand am vrut sa tin post am ales sa ma abtin de la ceva care ma tenteaza cu adevarat: televizorul sau calculatorul. De fiecare data am agonizat si m-am gandit cu disperare la momentul in care voi putea apasa butonul de pornire. Alteori am cazut din post si l-am apasat prematur.

Postul, de orice natura ar fi el, are menirea sa scoata la iveala ceva din firea noastra, caderea in ispita (de orice natura) ne reduce imaginea despre capacitatea noastra de a fi buni si stapani pe noi insine la ceea ce suntem in realitate. Postul ne aduce aminte, ca si apostolului Pavel despre o lege care e in noi: “cand vreau sa fac binele, raul sta lipit de mine”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *